Sunt gol de tine... Cătălin Codru

Sunt gol de tine...
Cătălin Codru




Voiam decât să ştiu de tine...
De ani întregi nu te-am văzut,
Am strâns atâtea ierni în mine,
Şi nopţi de sare-am dat tribut.

Când simt parfum de flori de tei,
Întind o mână către tine,
Te-aş săruta şi-aş sta să-mi iei,
Şi sufletul pierdut din mine.

Cu pas săltat pe vreo alee,
Râdeai, atunci întreaga vara...
S-a dus cu ea... Calea Lactee,
S-a stins în mine prima oară.

Am rătăcit în întuneric,
Tu n-ai mai fost al meu reper,
M-am stins puţin, dar categoric,
Aşa cum stele mor pe cer.

Nu eşti aici, mai mor o toamnă,
În lumea umbrelor sunt viu,
Până şi cerul mă condamnă,
Şi ştii!... el nu e cusurgiu.

Cât te-am iubit acum o viaţă,
M-aş pierde iar dacă-ţi vorbesc,
În mine-i gol un sloi de gheaţă,
Şi amintirile-mi pălesc.

Din cale te-am pierdut o dată,
Acum din vise mi-ai fugit,
Uscaţi sunt teii de-altădată,
Parcă şi cerul e rănit...

Voiam să ştiu doar că eşti bine...
De-am să păşesc din nou spre ieri,
Vei fi pe veci parte din mine,
Te voi veghea de nicăieri.

Păzeşte-mă de mine !

Păzeşte-mă de mine ! 

(Roxana Moldovan)

Cu faţa întoarsă spre podeaua minţii, mai simt puţin miros de scaun ce-mi suflă praful peste inimă. Lovesc cu piciorul mizeria împraştiată şi containerele depozitate de ceva vreme… Mă izbesc de cruce!

Am strigat din tot ce înseamnă “Eu”: Nu mă abandona! încep să-ţi scot spinii de pe cap şi fiecare cui. Vreau să fac un schimb. Idolatria să poarte semnele suferinţei, iar Tu… să nu mai rămâi mort, rastignit de marele “Sine”, să vii să trăim unul pentru celalalt. Vreau să purtam împreună crucea până la capăt, să împarţim iubirea între noi. Astăzi mi-ai spus din nou că nu am rabdare… Sunt ca un pacient pe patul de spital nevindecat care fuge cu tot cu perfuzii, fără să se recupereze.Nu am nevoie de mine, să-mi creez propriile mecanisme împotriva durerii, să-mi întunec chipul cu zâmbete false. Stând aşa, între două dimineţi, să beau o linguriţa din siropul dragostei Tale, până mă fac bine. Când umanitatea poartă hainele idolatriei, vreau să învelesc crucea cu ele. Privirea mea să nu te trădeze, să îmi rămână lacrimi în ochii inimii până când îmi vei lua răsuflarea.Îmi tremură palmele din dorinţa de a te intâlni pe marginea patului, să ne intersectăm degetele invizibile… Cucereşte-mi simţurile fără să te văd, ar fi prea mult.Culeg fericirile de pe obrajii tăi, să înnroşesc când mă-ncălzeşti cu taine divine la ureche. De gâtul Tău îmi leg mâinile pe vecie, să folosesc cerneala ta, să imi decorez foile, să mi se păteze sufletul în cuvinte.Întrebările mele se întrebă singure şi se războiesc cu ramurile prinse de cer, pe care s-au pus mulţimi de ciori. Şi ce dacă nu mă vor crede? Eu ştiu să deosebesc realul de imaginar.
Păzeşte-mă de mine !

Ce fericiți am fi împreună..

Ce fericiți am fi împreună

Alexandru Vlahuță

Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.
Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! …
Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.
Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti…
Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.
O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.
De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ…
De ce nu vrei? … Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.
Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.
La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar?…
Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti …
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?
Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi?…
Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l – cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept!…
Ce fericiţi am fi-mpreună! …
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! …
O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! …